Sentinta nr.4445_Dosar 3439/296/2010

 

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SATU MARE

Dosar nr. 3439/296/2010

SENTINTA CIVILA NR. 4445

Şedinţa publică de la 07 iulie 2010

PREŞEDINTE Crina Corina Hotca

Grefier Luminiţa Tătar

Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe reclamanţii RUBA CĂLIN SILVIU şi RUBA MARIA GEORGETA, domiciliaţi în Satu Mare, str. XX  nr. X în contradictoriu cu pârâta SC VOLKSBANK ROMÂNIA SA, cu sediul in Bucureşti, Sos. Mihai Bravu nr. 171, sector 2, inregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J40/58/2000, cod unic de înregistrare 12564356, Registrul Bancar nr. RB-PJR-048/1 d (34.200D, cont 371134000 deschis la BNR – Centrala, reprezentată legal prin Costin Sebastian-Ciprian, in calitate de director Sucursala Satu Mare si Tasi Zoltan Kalman, in calitate de administrator cont Sucursala Satu Mare, cu sediul în Satu Mare, P-ţa Libertăţii nr. 10, având ca obiect acţiune în constatare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei constatându-se că judecarea cauzei în fond a avut loc la data de 30.06.2010, când susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea acelei şedinţe, amânându-se pronunţarea la data de 07.07 2010.

Când în urma deliberării,

J U D E C Ă T O R I A

Asupra  acţiunii de faţă:

 

Prin acţiunea civila  înregistrată la dosar nr. de mai sus  reclamanţii RUBA CĂLIN SILVIU şi  RUBA MARIA GEORGETA în contradictoriu cu pârâta SC VOLKSBANK ROMÂNIA SA, au solicitat instanţei să constate nulitatea clauzei abuzive prevăzuta la punctul 3 litera d din condiţiile speciale ale convenţiei de credit nr. 0120082/IJ/24082007 privind majorarea dobânzii fixe de la 5,95% p.a. la 7,45% p.a.; să  dispună restituirea sumei reprezentând diferenţa dintre dobânda iniţiala si dobanda majorata incasata de parata din luna octombrie 2007 si pana la anularea clauzei de majorare a dobânzii; să constate nulitatea clauzei abuzive cuprinsa la pct. 3.5 din condiţiile generale si pct. 5 lit. a din condiţiile speciale ale convenţiei de credit privind comisionul de risc; să dispună restituirea sumelor incasate cu acest titlu pana la desfiinţarea clauzei; să oblige parata la emiterea unui nou plan de rambursare a creditului cu respectarea dobânzii contractuale de 5,95% p.a. si fara comision de risc; să oblige pârâta la daune morale in cuantum egal cu daunele materiale, cu cheltuieli de judecata ocazionate.

În motivare arată că la data de 24.08 .2007 au incheiat cu parata convenţia de credit nr. 0120082/IJ avand ca obiect acordarea unui credit de 30.000 Euro rambursabil in 240 de luni.

Întreaga convenţie de credit este alcătuita din mai multe documente standardizate denumite „condiţii generale„ si „condiţii speciale” care sunt in mod evident utilizate de către parata in relaţiile comerciale cu toţi clienţii sai. Clauzele nu au fost negociate direct cu consumatorul intrucat sunt dinainte stabilite de către imprumutator, singurele elemente de diferenţiere fiind suma imprumutata si data scadenta, contractul devenind astfel unul de adeziune, incalcand disp. art. l alin. 3 din Leg. 193/2000. Aceste aspecte rezulta si din sentinţele anexate ca practica judiciara.

Clauzele menţionate se circumscriu celor prevăzute in art. 4 alin. 2 Leg. 193/2000 : „o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenţeze natura ei„.

Referitor la clauza de revizuire a dobanzii arata ca, deşi in condiţiile speciale ale convenţiei de credit la punctul 3 lit. a se stipulează DOBÂNDA FIXA de 5,95% p.a., prin clauza de la pct. 3 lit. d „banca isi rezerva dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente in cazul apariţiei unor schimbări semnificative pe piaţa monetara, comunicând imprumutatului noua structura a ratei dobânzii”.

In fapt, dobânda a fost majorata ( „revizuita”) chiar din 15 octombrie 2007 (a doua luna de credit) la 7,45% p.a. ,ceea ce rezulta din desfăşurătorul de rate.

Aceasta clauza nu prezintă concret care sunt schimbările semnificative pe piaţa monetara la care se refera, limitele acestora, criterii care sa ofere clientului posibilitatea de a sti inca de la inceput in ce situaţie concreta dobânda sa va fi mărita. In lipsa unor astfel de elemente nu numai ca nu se poate aprecia daca o schimbare pe piaţa monetara este semnificativa dar nici măcar nu se poate determina daca aceasta s-a produs. Necircumstantierea in nici un mod a elementelor care ii permit băncii modificarea unilaterala a dobânzii curente contractuale, lasand la libera sa apreciere majorarea ei, incalca prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa ne prejudicieze „semnificativ„.

De asemenea, pentru ca o astfel de clauza sa nu fie abuziva, ar trebui ca in urma revizuirii ratei dobânzii clientul sa aibă posibilitatea de a rezilia contractul. O astfel de posibilitate nu este prevăzuta in contractul de fata dovedind inca o data natura sa abuziva, discretionara, de adeziune, inscriindu-se incategoria celor prevăzute in art. 1 din Anexa la Legea 193/2000.

O dovada in acelaşi sens o reprezintă faptul ca schimbările semnificative pe piaţa monetara percepute doar de banca după indici doar de ea stiută, nu au determinat niciodată revizuirea ratei dobânzii prin scăderea ei, comunicata la fel de prompt clientului.

Lipsa oricărei negocieri a clauzelor, enuntarea intenţionat lacunara a condiţiilor in care dobânda poatei fi modificata, majorarea imediata si semnificativa a dobânzii cu 1.5 procente fara posibilitatea de a verifica baza reala a acestei creşteri si pericolul unor astfel de majorări necontrolabile in viitor, in lipsa posibilităţii rezilierii contractului devenit mult prea impovarator, in condiţiile stabilirii unei dobânzi contractuale iniţiale fixe, ilustrează cu prisosinţa atât dezechilibrul creat in relaţiile contractuale cat si reaua credinţa a băncii in aceste raporturi.

Conform art. 4 alin. 1 Leg. 193/2000 „o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract creează in detrimentul consumatorului si contrar cerinţelor bunei credinţe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile pârtilor.

Legat de comisionul de risc arata ca:

Secţiunea 3 „costuri” la pct. 5 din Condiţiile Generale ale convenţiei de credit prevede: „pentru punerea la dispoziţie a creditului împrumutatul poate datora băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plăteşte lunar pe toata perioada creditului, modul de calcul si scadenta acestuia se stabilesc in Condiţiile Speciale.” Punctul 5 lit. a din Condiţiile Speciale ale convenţiei prevede:”0,125% aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a convenţiei de credit”.

Analizând aceste clauze rezulta in mod evident ca acest comision nu este definit, nu este prevăzuta modalitatea in care a fost determinat, motivele de fapt care ii impun si temeiul legal pe care se interneiaza, respectiv justificarea lui economica si legala, fiind stipulat in acelaşi mod discretionar, in acelaşi context standard al contractului bancar. De altfel, cum putea fi negociat când nici măcar nu este explicat? Din secţiunea 1 a condiţiilor generale reies definiţiile date de banca pentru termenii uzuali, comuni, precum: USD, valuta, zi lucratoare bancara dar nu reiese nici o definire a comisionul de risc, element oneros al contractului.

Menţionează ca in vederea acordării creditului banca a solicitat o adeverinţa privind veniturile realizate, precum si gradul de indatorare a clientului.

De asemenea, conform pct.7 Garanţii din Condiţiile Speciale banca beneficiază de o garanţie imobiliara-ipoteca de rang 1 asupra imobilului casa si teren CF32878 Satu Mare nr. top 8101/9, evaluat de un evaluator ANEVAR agreat de banca.

Poliţa de asigurare pentru imobil a fost cesionata in favoarea băncii, societatea de asigurare fiind cea agreata de banca.

Rezulta ca banca are posibilitatea de a-si realiza silit creanţa atât prin poprire pe venituri, cat si prin executare silita imobiliara.

In consecinta nu inteleg ce risc se acoperă prin comisionul de risc, care a variat pana in prezent de la 37 la 35 Euro lunar, nerambursabil, nerestituibil la finalul creditului in situaţia neproducerii riscului (care risc?!)

In concluzie, apreciază ca nerespectarea dispoziţiilor imperative, de ordine publica ale art. 1 alin. 3 din Leg. 193/2000 care interzice stipularea clauzelor abuzive in contractele incheiate intre comercianţi si consumatori si ale disp. art. 4 alin. si 2 din lege, atrage nulitatea absoluta a clauzelor vizând revizuirea dobânzii si comisionul de risc din convenţia de credit. Incidenţa in speţa este si legislaţia comunitara prin Directiva Comunităţii Europene nr. 93/13 a cărei aplicare efectiva incumba si puterii judecătoreşti in temeiul art. 10 din Tratatul CE, art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutie. Aceste norme prohibitive de ordine publica având ca scop protejarea unui interes de ordine publica -protecţia generala a consumatorului-instituie o condiţie de validitate pentru contractele la care se refera, respectiv cerinţa de a nu cuprinde clauze abuzive. Ea are un caracter parţial in sensul ca nu afectează decât clauza in discuţie.

În probaţiunii reclamanţii depun acte. Solicită depunerea de către banca a unui plan de rambursare cu dobânda iniţiala fixa de 5,95% si fara comision de risc, comunicarea sumelor incasate pana in prezent reprezentând diferenţa intre dobânda iniţiala de 5,95% si cea majorata de 7,45%, comunicarea sumelor incasate pana in prezent cu titlu de comision de risc.

Prin întâmpinare pârâta S.C VOLKSBANK ROMÂNIA SA, a solicitat  instanţei sa constatate lipsa de temei legal si de fapt a plângerii formulate de reclamanti si pe cale de consecinţa, sa dispună respingerea ei ca neîntemeiata si nefondata.

În motivare arată că la data de 24.08.2007, intre Volksbank România S.A. (denumita in continuare „Banca”), pe de o parte, si Dl. Ruba Calin Silviu si D-na Ruba Măria Georgeta, in calitate de împrumutaţi, pe de alta parte, a fost incheiata Convenţia de credit nr. 0120082/IJ (denumita in continuare „Convenţia”) alcătuita din Condiţii Speciale si Condiţii Generale.

La data de 24.08.2007, împrumutaţii au luat la cunoştinţa de toate clauzele si prevederile contractuale si au semnat Convenţia declarând in mod expres ca (i) sunt de acord cu acestea si (ii) „cunosc si accepta drepturile si obligaţiile ce le revin conform clauzelor Condiţiilor Speciale, precum si ale Condiţiilor Generale.”

In cuprinsul pct. 3 din Condiţiile Speciale ale Convenţiei se prevede (i) la lit. a): „Rata dobânzii curente” si (ii) la lit. d) „Data ajustării dobânzii: Banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobânzii curente in cazul intervenirii unor schimbări semnificative, comunicând împrumutatului noua rata a dobânzii astfel modificata.”

Rata dobânzii curente a fost majorata de la 5,95% la 7,45% cu aplicarea in acest sens, a prevederilor contractului de credit, specificate mai sus.

2. Având in vedere:

a)         dispoziţiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianţi si consumatori (denumita in continuare „Legea”), potrivit cărora „O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca (….) creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerinţelor bunei credinţe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile pârtilor”;

b)         dispoziţiile punctului 1 lit. a) din lista cuprinzând clauzele considerate abuzive publicata ca anexa la Lege, potrivit cărora sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care „dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii platibile de către consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fara o notificare prealabila, daca exista o motivaţie întemeiata”.

c)         faptul ca pentru obţinerea fondurilor necesare acordării de imprumuturi către clienţii sai Banca suporta anumite costuri (costuri de refinantare) ce sunt direct influentabile de variaţiile indicilor monetari de referinţa;

d)         faptul ca apariţia unei modificări semnificative a indicilor monetari de referinţa poate face ca valoarea acestor costuri sa depăşească un anumit nivel maxim acceptabil, din raţiuni economice si de buna funcţionare, pentru Banca;

e)         faptul ca majorările inregistrate de costurile de refinantare incepand din anul 2006 si care s-au accentuat pe tot parcursul anilor 2007 si 2008, nu poate fi altfel perceputa decât ca reprezentând o modificare importanta a pieţei monetare, creşterile indicilor monetari neincadrandu-se in limitele unei fluctuaţii obişnuite, normale si previzibile.

f) In acest context, al schimbărilor semnificative intervenite pe piaţa monetara din Europa şi  implicit din România, un număr mare de banci, printre care si Volksbank România, s-a confruntat cu necesitatea de a majora ratele dobânzilor pentru produsele de creditare,

Rezulta fara putinţa de tăgada faptul ca:

a)         Banca a avut un motiv întemeiat pentru majorarea costurilor contractuale;

b)         Banca a acţionat cu buna credinţa: cată vreme majorarea costurilor contractuale este fundamentata din punct de vedere economic si contractual; cată vreme, deşi conform prevederilor legale invocate la pct. 3 lit. b de mai sus, Banca nu avea obligaţia de a-i notifica pe împrumutaţi in legătura cu majorarea dobânzii, Banca a notificat totuşi împrumutaţilor modificarea intervenita, conform obligaţiei contractuale asumate, inainte de data la care majorarea a devenit efectiva.

Subliniaza inca o data faptul ca reglementarea clauzei de la art. 3 lit. d din Convenţie este in mod expres permisa de Legea nr. 193/2000 potrivit dispoziţiilor punctului 1 lit. a din Lege.

3.         Mai mult decât atât, insasi Legea nr. 193/2000 prevede posibilitatea incheierii de contracte preformulate, tinand cont tocmai de raţiunile de ordin practic, pe care reclamanţii le ignora, impuse de specificul anumitor servicii, care ar face imposibila (i) in prima etapa, discutarea si negocierea contractului cu fiecare client in parte, iar (ii) in a doua etapa, administrarea pe baze individuale a fiecărui contract in parte.

Mai mult decât atât este de notorietate faptul ca băncile folosesc contracte tipizate cu clauze nenegociabile, pe care clientul, după informare, poate accepta sau nu incheierea contractelor.

4.         Precizează faptul ca rata dobânzii curente fixa inseamna ca valoarea ei nu se calculează si nu se modifica lunar/trimestrial pe intrega durata a creditului, nefiind determinat ca suma dintre o marja de dobânda si un indice monetar de referinţa (ex. 1M Euribor+X%p.a.), asa cum este in cazul ratei dobânzii variabile, care se calculează si se modifica lunar/trimestrial pe intreaga durata a creditului.

5. Referitor la afirmaţia potrivit căreia clientul trebuie sa aibă posibilitatea libertăţii de a rezilia imediat contractul, face precizarea conform căreia ca subscrisa nu a obstructionat/ingradit in nici un mod pe clienţii sai in liberatea lor de a rezilia contractul. Mai mult, aceasta libertate nu trebuie sa fie prevăzuta expres in contract deoarece, potrivit dispoziţiilor Constituţiei României, libertatea persoanei in condiţiile legii nu poate fi ingradita. Banca nu a ingradit in nicio modalitate libertatea clienţilor sai de a rezilia contractele, fiind doar simple presupuneri fara vreun fundament, aceasta ingradire nerezultand in concret din nicio clauza contractuala.

6. Ca o dovada a respectării angajamentelor sale, Banca (i) a efectuat analize, prin departamentele sale de specialitate, privind posibilitatea revizuirii in sens favorabil a costurilor contractuale prin scăderea ratei dobânzii curente pentru contractele de credit in moneda europeana aflate in derulare si (ii) a iniţiat comunicarea către clienţii sai incepand cu data de 01.10.2009, a deciziei sale de a diminua rata dobazii curente conform adresei ataşata la prezenta întâmpinare.

Referitor la comisionul de risc:

1.Tinand cont de:

a)         dispoziţiile art. 969 C. civ. potrivit căruia „convenţiile legal făcute au putere de lege intre părţile contractante”,

b)         dispoziţiile art. 982 C. civ. potrivit căruia „toate clauzele convenţiilor se interpretează unele prin altele, dandu-se fiecărei intelesul ce rezulta din actul intreg”,

invoca ca si temei de drept principiul libertăţii contractuale, principiu care guvernează materia Convenţiilor.

2. In cazul in care reclamantul nu era de acord cu plata comisionului de risc ar fi trebuit sa-si exprime dezacordul la data incheierii Convenţiei, acesta nefiind in niciun mod obligat de către Banca sa procedeze la semnarea Convenţiei. In măsura in care nu era de acord cu tipul sau valoarea costurilor pe care le avea de achitat in legătura cu utilizarea creditului, firesc ar fi fost sa refuze semnarea contractului de credit.

Mai mult decât atât, solicita sa se constate ca de la data semnării Convenţiei (24.08.2007) si pana la data formulării cererii de chemare in judecata, reclamanţii au inteles sa-si respecte obligaţiile de plata astfel cum si le-au asumat la data la care a utilizat creditul, aceasta reprezentând o dovada a acceptării faptului ca acest cost contractual – comisionul de risc – a reprezentat si reprezintă o suma datorata Băncii pentru utilizarea creditului, nicidecum, asa cum acesta doreşte a lasă sa se inteleaga, o suma nedatorata.

Or, comisionul de risc reprezintă costul plătit de către reclamant Băncii pentru acoperirea riscurilor asumate de Banca prin punerea creditului la dipozitia clientului. Riscul Băncii reprezintă posibilitatea ca aceasta sa sufere o pierdere  ca urmare a producerii unui eveniment viitor, cum ar fi de exemplu, riscul de neplata, riscul de neexecutare a garanţiei, riscul de urmărire a garanţiei s.a., riscuri care exista in legătura cu un credit acordat.

C. Subliniază inca o data, referitor la comisionul de risc si la prevederile pct. 3 lit. d:

– in măsura in care împrumutaţii nu erau de acord cu tipul sau valoarea costurilor pe care la aveau de achitat in legătura cu utilizarea creditului, firesc ar fi fost sa refuze semnarea contractului de credit, împrumutaţii nefiind in niciun mod obligaţi de către Banca sa procedeze la semnarea Convenţiei;

– de la data semnării Convenţiei (24.08.2007) – data de la care si graficul de rambursare a evidenţiat faptul ca acest comision de risc este perceput pe toata perioada derulării creditului, respectiv de la data majorării dobânzii (noiembrie 2007) – si pana la data formulării prezentei cereri de chemare in judecata (anul 2010), împrumutaţii au inteles sa-si respecte obligaţiile de plata astfel cum si le-au asumat la data la care au utilizat creditul, aceasta reprezentând o dovada a acceptării faptului ca acest comision de risc, respectiv majorarea de dobânda – a reprezentat si reprezintă sume datorate Băncii, nicidecum, asa cum reclamanţii lasă sa se inteleaga, sume nedatorate.

In drept invocă dispoziţiile art. 969, 982 C. civ., dispoziţiile Legii nr. 193/2000.

În probaţiune depune acte si sentinte judecatoresti.

In baza art. 242 alin. 2 C. pr. civ. solicita judecarea cauzei si in lipsa.

Parata a depus apoi o completare la intampinare si ataseaza acte.

Doreste sa mai facem următoarele precizări, pentru cazul in care instanţa ar decide restituirea sumelor reprezentând diferenţa dintre dobânda intiala si cea majorata:

Conform Convenţiei de credit, punctul 6) Rambursare, reclamanţii aveau obligaţia rambursării creditului in anuităţi,in cuantum de 215,32 Euro/luna, la care se adaugă comisionul de risc de 0,125 %, aplicat la soldul creditului. Anuitatea, conform sectiunii definiţii din Condiţii Generale, reprezintă suma datorata lunar de împrumutata, a cărei valoare este constanta pana la rambursarea integrala a creditului (compusa din partea rambursata efectiv din Suma principala si Dobânda curenta) si se calculează după formula: (Suma principala x rata dobânzii curente/12) / [1-1/(1+Rata dobânzii curente/12) numar de lunii   Incepând cu scadenta din data de 15.11.2007, prin modificarea ratei dobânzii curente, s-a modificat implicit si cuantumul anuităţii, aceasta având noua valoare de 242,26Euro/luna. Dar având in vedere formula de calcul precizata mai sus, prin modificarea ratei dobânzii, nu se modifica doar cuantumul anuităţii, ci si cuantumul sumelor ce o compun. Astfel, o dobânda mai mare duce la rambursarea unui cuantum mai mare din dobânda curenta si un cuantum mai mic din suma principala.

Asa cum reiese din documentul ataşat, in condiţiile păstrării dobânzii iniţiale, aplicând formula de calcul a anuităţii, pana la scadenta din 17.05.2010, reclamanţii aveau de rambursat un cuantum de 8.296,55 Euro, defalcat in suma principala 2.349,41 Euro, dobânda 4.756,15 Euro si comision de risc:1.190,99 Euro.

In condiţiile modificării ratei dobânzii curente, aplicând aceeaşi formula de calcul a anuităţii, pana la scadenta din data de 17.05.2010, reclamanţii au rambursat următoarele sume: suma principala 2.031,60 Euro, dobânda:5.884,59 Euro si comision de risc 1.197,27 Euro.

Comparând cele 2 grafice de rambursare, se observa ca in cazul in care reclamanţilor nu li s-ar fi modificat rata dobânzii curente, aceştia ar fi plătit un cuantum mai mare cu 317,81 din suma principala si un comision de risc mai mic cu 6,28 Euro.

Prin urmare, daca instanţa va decide restituirea sumelor reprezentând diferenţa dintre dobânda intiala si cea majorata (1.128,44 Euro), aceasta trebuie sa tina cont de de cele precizate mai sus, in sensul ca reclamanţilor li se va restitui si valoarea comisionului de risc de 6,28 Euro iar banca va incasa diferenţa de suma principala dintre cele 2 grafice: 317,81 Euro, rezultat din reglarea celor doua scadentare.

Mai arata faptul ca incepand cu data de 23.04.2010, banca a procedat la notificarea clienţilor cărora li s-a majorat rata dobânzii curente in cursul anului 2007, ocazie cu care au fost instiintati de faptul ca se va proceda la diminuarea ratei dobânzii curente incepand cu prima scadenta următoare zilei de 1 aprilie, in acest sens propunandu-le si un act adiţional prin care se elimina si art. 3 lit. d din cuprinsul Convenţiei. Asa cum se observa din documentul ataşat incepand cu scadenta din 17.05.2010, împrumutaţilor din prezentul dosar li s-a revenit la dobânda de 5,95%. .

Legat de art. 5 lit. a din Condiţii speciale. La data de 24.08.2007, împrumutaţii au luat la cunoştinţa de toate clauzele si prevederile contractuale si au semnat Convenţia de credit declarând in mod expres ca (i) sunt de acord cu acestea si (ii) cunosc si accepta drepturile si obligaţiile ce le revin conform clauzelor contractuale. Potrivit pct. 5 lit. a) din Condiţiile Speciale ale Convenţiei, comisionul de risc este „0.125%, aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a Convenţiei de credit’. Mai mult decât atât, chiar si art. 3.5 din Condiţii Generale reglementează perceperea comisonului de risc, astfel: ” Pentru punerea la dispoziţie a creditului, împrumutatul datorează Băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plăteşte lunar, pe toata perioada creditului:”.

Nici explicaţia reclamantilor potrivit căreia exista o garanţie asupra imobilului (ipoteca) nu poate fi reţinuta, deoarece asa cum a subliniat si in rândurile de mai sus, comisionul de risc este perceput pentru acoperirea oricăror riscuri care ar putea exista si anume: riscul de neexecutare a garanţiei, riscul de urmărire a garanţiei, riscul de depreciere/pieire a garanţiei, de neincasare a valorii asigurării si orice alte riscuri care exista in legătura cu un credit acordat. Comisionul de risc nu este un echivalent al garanţiei reale-ipoteca.

Mai mult decât atât, in condiţiile actuale economico-financiare, valoarea imobilelor nu mai este aceeaşi de la momentul contractării creditului de către clienţi, fiind de notorietate faptul ca valoarea acestora a scăzut.

Contractul – convenţia de credit – incheiat intre parti nu are caracter aleatoriu pentru niciuna dintre parti, iar asumarea riscului de către banca a şanselor unui castig sau pierderi contravine chiar esenţei unui astfel de contract de imprumut, care este un contract comutativ. Astfel, ambele parti cunosc de la data incheierii Convenţiei intinderea obligaţiilor sale, chiar daca obligaţia împrumutatului este una cu executare succesiva.

Mai mult decât atât, comisionul de risc a fost stabilit inca de la data incheierii Convenţiei, atât sub aspectul valorii – procentual, cat si sub aspectul perioadei – pe toata durata de derulare a Convenţiei, prin urmare nu creează un dezechilibru intre drepturile si obligaţiile pârtilor.

Este de notorietate faptul ca băncile folosesc contracte tipizate cu clauze nenegociabile, pe care clientul, după informare, poate accepta sau nu incheierea contractelor, insasi Legea prevede posibilitatea incheierii de contracte preformulate, tinand cont tocmai de raţiunile de ordin practic, impuse de specificul anumitor servicii, care ar face imposibila (i) in prima etapa, discutarea si negocierea contractului cu fiecare client in parte, iar (ii) in a doua etapa, administrarea pe baze individuale a fiecărui contract in parte. Chiar si planul de rambursare credit inmanat clienţilor la data incheierii Convenţiei, se prevedea perceperea acestui comision pe toata perioada de derulare a creditului. Subliniaza inca o data faptul ca este un comision perceput de banca pentru punerea creditului la dispoziţia clientului.

Din aceleaşi raţiuni si in maniera in care astăzi împrumutatul pretinde sa nu mai plătească comisionul de risc, acesta ar putea solicita, in viitor, eliminarea tuturor costurilor contractuale. Or, o atare abordare nu poate fi sub nicio forma primita, in contextul dispoziţiilor art. 969 C. civ. invocate mai sus si ale principiilor de drept.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data 24.08.2007 intre parti se incheie conventia de credit nr. 0120082/IJ alcătuita din Condiţii Speciale si Condiţii Generale.

Reclamantii au solicitat sa se constate ca fiind abuzive doua din clauzele acestei conventii: posibilitatea modificarii dobanzii fixe si perceperea unui comision de risc.

Legea 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Potrivit acestei directive sunt definite la art. 2 notiunile de ,,conditii inechitabile; consumator; vanzator sau furnizor,,.

Art. 3 arata ca o condiţie contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind inechitabilă dacă, în contradicţie cu condiţia de bună credinţă, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

Se consideră întotdeauna că o condiţie care nu s-a negociat individual este condiţia care a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenţa conţinutul condiţiei, în special în cazul unui contract standard formulat în avans.

În jurisprudenţa sa, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene s-a pronunţat în repetate rânduri asupra interpretării Directivei nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii ( Hotărârea pronunţată la data de 27.07.2000 în cauza Océano Grupo Editorial SA v Roció Murciano Quintero Curtea de Justiţie,  Hotararea pronunţată la 26.10.2006 în cauza Elisa Maria Mostaza Claro c. Centro Movil Milenium SL, Hotărârea Curţii de Justiţie din data de 4 iunie 2009 pronunţată în cauza Pannon GSM Zrt. C. Erszebet Sustikné Győrfi).

Legat de incidenta disp. art. 4 din Legea 193/2000, instanta retine urmatoarele:

Potrivit art. 1 alin. 3 din se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Potrivit art. 4 alin. 1 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. La alin. 2 se arata ca o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Contractul incheiat de parti este unul preformulat, standard, iar eventualele diferenţe dintre el si alte contracte nu se datorează negocierii cu clienţii, ci particularităţilor fiecărui client în parte.

Prin urmare acest contract si clauzele lui nu au fost negociate de catre parti, nefiind dovedit acest lucru prin nici un mijloc de proba, conform art. 1169 C. civ.

In cadrul contractului de credit incheiat de parti s-a introdus la art. 3 lit. a date referitoare la dobanda si se arata ca, dobanda curenta este e 5,95 % pe an, cu mentiunea ca dobanda este fixa. In continuare, desi vorbeste de o dobanda fixa, se arata ca banca isi rezerva dreptul de a revizui structura ratei donabzii curente in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua structura a ratei dobanzii, care se va aplica de la data comunicarii.

Incepand cu data de 15.10.2007 parata a modificat aceasta dobanda la 7,45 % pe an si a comunicat acest lucru reclamantilor. Acest lucru l-a facut insa fara sa dea nici o explicatie, fără sa informeze în mod transparent şi complet consumatorul cu privire la cauzele ce au determinat o asemenea măsură. Nici in contract nu s-a prevazut un element clar, un criteriu concret care sa ii permita bancii modificarea unilaterala a dobanzii, ceea ce inseamna ca modificarea este lasata la aprecierea paratei. Clauza nu este raportata la un indicator precis, individualizat ci se face referire generic la ,,aparitia unor schimbari semnificative pe piata monetara,,. Prin urmare clauza este interpretata doar in favoarea bancii si intereselor acesteia, iar consumatorul nu are nici macar posibilitatea de a verifica daca majorarea este necesara, este reala sau proportionala cu ,,schimbarea,,.

Parata a recunoscut prin intampinare ca a realizat aceasta majorare iar in aparare a aratat ca a avut un motiv întemeiat, ca a acţionat cu buna credinţa de vreme ce majorarea costurilor contractuale este fundamentata din punct de vedere economic si contractual; ca nu avea obligaţia de a-i notifica pe împrumutaţi in legătura cu majorarea dobânzii dar a facut totuşi acest lucru, împrumutaţilor modificarea intervenita, ca este de notorietate faptul ca băncile folosesc contracte tipizate cu clauze nenegociabile, pe care clientul, după informare, poate accepta sau nu incheierea contractelor.

Nici in cadrul intampinarii nu s-a explicat de ce s-a aplicat aceasta majorare, care sunt motivele care au dus la acest lucru, dar se face referire la existenta unor costuri de refinantare. Nu se poate nega faptul ca evolutia pietii a suferit modificari substantiale, in sens negativ, dar parata nu poate unilateral sa treaca la modificarea unei clauze contractuale. Atunci cand partile au incheiat contractul reclamantii au stiut ca exista o dobanda fixa, au avut o clauza previzibila pe care s-au bazat, care insa a fost modificata unilateral. In conditiile in care banca a definit in contract alti termeni, dintre care unii de notorietate (de ex, „USD, Dolari”) putea sa indice ce se înţelege prin „schimbări semnificative pe piaţa monetară”.

De altfel, la 21.04.2010, deci dupa promovarea actiunii, parata a comunicat clientilor intentia sa de revenire la rata initiala a dobanzii curente, urmand sa se incheie un act aditional in acest sens, desi nu a considerat necesar sa faca acelasi lucru atunci cand a ridicat-o.

Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (ca o aplicaţie a principiului de drept comun in dubio pro reo, art. 983 C.civ.).

În consecinţă, instanţa reţine că art. 3 lit. d din Condiţiile speciale ale Convenţiei de credit nr. 0120082/IJ reprezintă o clauză ce încălcă drepturile consumatorilor care au intrat în raporturi contractuale cu pârâta în cadrul unui contract de împrumut cu dobânda fixă.

Prin urmare instanţa va admite cererea reclamantilor privind acest capat de cerere, va constata nulitatea acestei clauze si va dispune restituirea sumei reprezentând diferenţa dintre dobânda iniţiala si dabanda majorata incasata in perioada 15.10.2007-15.04.2010.

Referitor la comisionul de risc perceput instanta retine urmatoarele:

Potrivit secţiunii 3 pct. 5 din Condiţiile Generale ale convenţiei de credit „pentru punerea la dispoziţie a creditului împrumutatul poate datora băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plăteşte lunar pe toata perioada creditului, modul de calcul si scadenta acestuia se stabilesc in Condiţiile Speciale.” Punctul 5 lit. a din Condiţiile Speciale ale convenţiei prevede „comision de 0,125%  aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a convenţiei de credit”.

Desi exista doar o ,,posibilitate,, acest comision a fost aplicat, fara sa se arate in functie de ce a fost stabilit, de ce totusi s-a impus aplicarea lui din moment ce existau garantiile imobiliare, cum a fost el negociat, de ce comisionul este nerambursabil, nerestituibil la finalul creditului in situaţia neproducerii riscului sau daca se poate restitui in anumite situatii.

Prin aceasta clauza, care datorita modului in care este formulata si perceputa, fara nici o posibilitate de negociere, are caracterul unei clauze abuzive, s-a urmarit perceperea sub forma voalata a unui nou comision.

Nu pot fi primite apararile paratei potrivit carora contractul este legea partilor, deci reclamantii nu trebuiau sa il incheie daca nu erau de acord si nici sa achite comisionul pe parcurs. Realitatea este ca reclamantii, care si celelate persoane care apeleaza la imprumuturi bancare, nu au avut alta posibilitatea, în măsura în care doreau să beneficieze de serviciile bancii, decat sa accepte în bloc condiţiile prestabilite de banca. Acest lucru nu inseamna insa ca nu pot sa se adreseze pe parcurs unei instante pentru a se constata caracterul abuziv al unei clauze.

De altfel, prin OUG. nr. 50/09.06.2010 s-a reglementat aceasta problema, fiind impuse bancilor conditii noi si conforme cu Directiva nr. 2008/48/CE iar in prezent banca a eliminat acest comision.

Prin urmare instanta, apreciind ca si aceasta clauza este abuziva, nefiind lamurit intelesul comisionului nici macar pe parcursul procesului, va admite actiunea si pentru acest capat de cerere. In consecinta reţine că la pct. 3.5 din condiţiile generale si pct. 5 lit. a din condiţiile speciale ale convenţiei de credit privind comisionul de risc ale Convenţiei de credit nr. 0120082/IJ reprezintă o clauză ce încălcă drepturile consumatorilor, va anula aceasta clauza si va dispune restituirea sumei reprezentând comision de risc achitata pana la data de 15.06.2010.

Reclamantii au mai solicitat si obligarea paratei la plata daunelor morale in cuantum egal cu daunele materiale solicitate.

Asa cum rezulta din analiza de mai sus, prin inserarea clauzelor abuzive si prin aplicarea lor potrivit propriilor interpretari, fara sa se acorde vreo justificare                         reclamantilor, se creeaza un prejudiciu acestora. Asa cum au aratat si reclamantii, conform disp. art. 970 Cod civil conventiile trebuie executate cu buna credinta. Nerespectarea acestui principiu poate fi sanctionat prin obligarea  paratei la plata de daune morale, care au caracter de despagubiri pentru reclamanti si un rol sanctionator pentru parata.

Prin urmare va admite cererea reclamantilor.

În temeiul art. 6 din Legea nr. 193/2000, instanţa reţine că art. 5 lit. f. din Condiţiile Speciale, raportate la art. 3.11 din Conditiile Generale nu va mai produce efecte asupra consumatorului. Având în vedere că după eliminarea acestui articol contractul mai poate continua şi reţinând şi faptul ca reclamantii nu au inteles sa renunte la el, instanţa va menţine celelalte dispoziţii ale convenţiei de credit menţionate.

Fara cheltuieli de judecata nefiind dovedite.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

            Admite actiunea civila formulata de reclamantii RUBA CĂLIN SILVIU şi RUBA MARIA GEORGETA, domiciliaţi în Satu Mare, str. XX  nr. X în contradictoriu cu pârâta SC VOLKSBANK ROMÂNIA SA, cu sediul in Bucureşti, Sos. Mihai Bravu nr. 171, sector 2, inregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J40/58/2000, cod unic de înregistrare 12564356, Registrul Bancar nr. RB-PJR-048/1 d (34.200D, cont 371134000 deschis la BNR – Centrala, reprezentată legal prin Costin Sebastian-Ciprian, in calitate de director Sucursala Satu Mare si Tasi Zoltan Kalman, in calitate de administrator cont Sucursala Satu Mare, cu sediul în Satu Mare, P-ţa Libertăţii nr. 10 si in consecinta:

Constata ca fiind abuziva clauza prevăzuta la punctul 3 litera d din condiţiile speciale ale convenţiei de credit nr. 0120082/IJ/24.08.2007 privind majorarea dobânzii fixe de la 5,95% p.a. la 7,45% p.a. si dispune inlaturarea ei.

Dispune restituirea sumei reprezentând diferenţa dintre dobânda iniţiala, in cuantum de 119 euro si dobanda majorata incasata de parata in perioada 15.10.2007-15.04.2010.

Constata ca fiind abuziva clauza prevăzuta la pct. 3.5 din condiţiile generale si pct. 5 lit. a din condiţiile speciale ale convenţiei de credit privind perceperea comisionului de risc si dispune inlaturarea ei.

Dispune restituirea sumei reprezentând comision de risc achitat de reclamanti pana la data de 15.06.2010. 

Menţine celelalte dispoziţii ale convenţiei de credit menţionate.

Obliga parata sa emita un nou plan de rambursare a creditului cu respectarea dobânzii contractuale de 5,95% p.a. si fara perceperea comisionului de risc.

Obliga parata sa achite reclamantilor daune in cuantum egal cu daunele materiale stabilite mai sus.

Fara cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica de azi, 07 iulie 2010.

 

PRESEDINTE                                                                                     GREFIER

HOTCA CRINA CORINA                                                               Tătar Luminiţa

in concediul de odihna,

                                                                                                  semneaza grefier sef

 

 

Tehnored. HCC/TL

4 ex. / 12.07.2010.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s