Pe ce s-au câştigat procesele clienţilor cu Volksbank: comisioanele abuzive

29 mar 2012, 07:50 | Mihai Banita | ECONOMICA.net

Volksbank conduce în topul neregulilor din contractele bancare, dacă ne orientăm după deciziile instanţelor din întreaga ţară. Comisionul de risc, dobânda fixă devenită variabilă, comisionul de urmărire a poliţei de asigurare sunt cele mai importante clauze contractuale care au fost declarate abuzive de către instanţe. Banca austriacă nu este singura care a intrat în asfel de conflicte cu clienţii.

Comenteaza Pe ce s-au castigat procesele cu Volksbank

Pe ce s-au castigat procesele cu Volksbank

Banca austraică Volksbank a fost dată în judecată pentru clauzele abuzive din contractele de credit încă din anul 2008, cu mult înainte ca OUG 50 – adaptarea deciziei CE 48 – să intre în atenţia autorităţilor române.

Volksbank a fost obligată în mai multe rânduri, prin sentinţe definitive şi irevocabile, să restituie clienţilor banii din comisioanele considerate abuzive şi să modifice clauzele contractuale. Prin verificarea portalurilor instanţelor din ţară, am identificat deja peste 150 de procese pierdute de austrieci până acum şi alte câteva sute de procese sunt pe rol. În unele au fost implicaţi mai mulţi clienţi cu mai multe dosare de credit, ceea ce face ca numărul celor cărora instanţa le-a dat dreptate în contradicţie cu banca să fie considerabil mai ridicat decât pare la prima vedere.

ECONOMICA.NET, în cadrul campaniei Români vs. bănci, vă prezintă clauzele declarate abuzive de instanţe. Într-un prim episod despre Volksbank ne vom referi la clauzele privind comisioanele, urmând apoi să le tratăm şi pe cele referitoare la dobânzi, altă mare problemă din contracte. Nu numai banca austriacă face parte din campanie, ci  toate băncile care au probleme în instanţe cu românii care câştigă procese pe bandă rulantă împotriva lor.

Comisionul de risc (rebotezat în comisionul de administrare)

În multe contracte de credit încheiate între Volksbank şi clienţii săi în perioada de dinainte de 2009, comisionul de risc a reprezentat o mare parte a costurilor din rata lunară.

Acesta este definit în contractele de credit după cum urmează:

Pct. 5 lit. a  din Condiţiile speciale: “x%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadenţă, pe toată perioada de derulare a prezentei Convenţii de credit”, coroborat cu:

Pct. 3.5 din Condiţiile generale: „Pentru punerea la dispoziţie a creditului, Împrumutatul datorează băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plăteşte lunar, pe toată perioada creditului; modul de calcul şi scadenţa/scadenţele plăţii acestuia se stabilesc în Condiţiile Speciale”.

Eliminarea comisionului de risc este principala cerere a clienţilor care au dat judecată Volksbank. Aproape toţi cei care au chemat în instanţă banca au cerut ca pct. 5 lit. a să fie declarată clauză abuzivă. Majoritatea covârşitoarea a proceselor din ţară în care s-a cerut eliminarea acestei clauze şi care au ajuns la o soluţie au fost tranşate în favoarea clienţilor.

Care au fost motivările instanţei

În mare măsură, din motivările instanţelor studiate de noi, rezultă că perceperea unui comision de risc este abuzivă pentru că în acest mod banca transferă toate riscurile de pierdere pe client, când riscul ar trebui să fie al băncii, asumat de aceasta pentru a obţine profit. Mai mult, în cazul creditelor cu garanţii ipotecare, prezenţa garanţiilor ar trebui să satisfacă riscul de neplată a creditului. Faptul că Volksbank a acordat credite în valută, iar ratele lunare se plătesc tot în moneda în care a fost acordat creditul, face ca riscul valutar să fie doar al clientului.

Spre exemplu, în dosarul 14077/55/2010 de la Arad, Tribunalul spune că „banca a transferat unui simplu consumator toate costurile suplimentare, toate variaţiile pieţei financiare internaţionale, ceea ce determină un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor”.

Tribunalul a întors astfel o decizie a Judecătoriei, care respinsese în primă fază acţiunea clienţilor Volksbank. Judecătoria considera clauza privind comisionul de risc ca fiind clar descrisă în contract şi costul acestuia bine precizat, că nu se poate reţine prezenţa unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

În dosarul 2133/216/2010 de la Argeş, instanţa remarcă faptul că „această clauză nu a fost negociată direct cu clientul, ci a fost inserată în contractul preformulat şi că se creează un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului”. Mai mult, “creditul a fost garantat cu o ipotecă de rang I şi asigurat cu o poliţă cesionată în favoarea băncii”, ceea ce face ca riscul de pieire a imobilului să fie acoperit. Astfel, constată instanţa, toate riscurile sunt acoperite. În cazul în care consumatorul se achită de toate obligaţiile către bancă, şi niciun risc nu se materializează, atunci comisionul de risc ar fi trebuit rambursat clientului de către bancă. Faptul că o astfel de clauză lipseşte din contract, instanţa apreciază că „banca s-ar îmbogăţi fără o justă cauză, ceea ce creează un dezechilibru consumatorului, prin plata unor sume mari şi nejustificate”.

Aceste aprecieri ale instanţei se bazează pe Legea 193/2000.

În dosarul 3439/296/2010 de la Satu Mare, instanţa a motivat astfel eliminarea comisionului de risc din contractul de credit:

“Potrivit secţiunii 3 pct. 5 din Condiţiile Generale ale convenţiei de credit “pentru punerea la dispoziţie a creditului împrumutatul poate datora băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plăteşte lunar pe toata perioada creditului, modul de calcul şi scadenţa acestuia se stabilesc în Condiţiile Speciale.” Punctul 5 lit. a din Condiţiile Speciale ale convenţiei prevede “comision de 0,125% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadenţă, pe toata perioada de derulare a convenţiei de credit”.

Deşi există doar o „posibilitate”, acest comision a fost aplicat, fără să se arate în funcţie de ce a fost stabilit, de ce totuşi s-a impus aplicarea lui din moment ce existau garanţiile imobiliare, cum a fost el negociat, de ce comisionul este nerambursabil, nerestituibil la finalul creditului in situaţia neproducerii riscului sau dacă se poate restitui în anumite situaţii.

Prin aceasta clauză, care datorita modului în care este formulata şi percepută, fără nicio posibilitate de negociere, are caracterul unei clauze abuzive, s-a urmarit perceperea sub forma voalată a unui nou comision”. De altfel, instanţa arată că nici pe timpul procesului banca nu a reuşit să definească ce înseamnă comisionul de risc.

Volksbank a încercat să se apere susţinând că în cazul în care clientul „nu era de acord cu plata comisionului de risc ar fi trebuit să-şi exprime dezacordul la data încheierii Convenţiei de credit,  acesta nefiind în niciun mod obligat de către bancă sa procedeze la semnarea Convenţiei”. Mai mult, banca susţinea că faptul că împrumutaţii au plătit ratele lunare de la contractarea creditului şi până la începerea acţiunii în instanţă este „o dovadă a acceptării faptului că acest cost contractual – comisionul de risc – a reprezentat şi reprezintă o sumă datorată băncii pentru utilizarea creditului”.

În dosarul 4745/337/2010 de la Sălaj, Tribunalul motivează respingerea recursului formulat de Volksbank la o decizie a Judecătoriei Zalău, printre altele, prin faptul că perceperea unui comision de risc „nu face parte nici din preţul nici din obiectul principal al convenţiei: pentru suma împrumutată clientul restituie împrumutul la care se adaugă preţul cerut de bancă, adică dobânda şi dobânda penalizatoare aferentă. Toate celelalte comisioane şi tarife stabilite în contract trebuie să aibă ca şi corespondent prestarea unui serviciu, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 9 din OG nr. 21/1992. Dar comisionul de risc nu constituie prestarea vreunui serviciu contractual. Comisionul de risc nu este inclus în preţ. Comisionul de risc depăşeşte procentul dobânzii anuale efective stabilit în convenţii”.

Alături de alte clauze, comisionul de risc a fost eliminat şi instanţa a dispus restituirea sumelor aferente încasate de bancă. În acest proces deschis de ANPC şi câştigat de instituţie alături de zeci de clienţi ai băncii au fost modificate 35 de dosare de credit.

Din motivările analizate, instanţele au contestat validitatea unui comision de risc, în condiţiile în care banca ar trebui  îşi acoperă riscurile din alte locuri. Şi, mai spune instanţa, dacă totuşi a fost perceput acest comision, de ce nu a existat o prevedere prin care să fie restituit clientului în momentul în care riscul trecea. Totuşi, ce s-ar fi putut invoca dacă Volksbank ar fi trecut în contracte în locul comisionului de risc un comision de administrare credit – comision de altfel definit în Condiţiile generale ale Convenţiei de credit? Sau de ce nu a optat Volksbank pentru folosirea acestei denumiri încă de la început?

Transformarea în comision de administrare

La sfârşitul anului 2010, după ce OUG 50 a început să fie rumegată de experţii băncilor în legislaţie, iar rezultatul analizelor a fost rimis pe hârtie clienţilor, Volksbank i-a invitat pe împrumutaţi să semneze sau să accepte tacit noile acte adiţionale la contractele de credit. Comisionul de risc a fost transformat în comision de administrare şi dobânda fixă a fost transformată în dobândă variabilă, în funcţie de Euribor/Libor, prin extragerea marjei fixe din diferenţa dintre dobânda creditului şi indicatorii de pe piaţa monetară interbancară. Modificările au fost făcute împotriva prevederilor legale de la acel moment, care arătau clar că banca nu are dreptul de a introduce noi comisioane şi taxe în contractele de credit.

Astfel, clienţii care nu au contestat actele adiţionale şi nu au cerut în mod expres şi insistent păstrarea contractelor vechi au de plătit pentru încă 10-25 de ani comisionul de risc rebotezat şi o dobândă variabilă ce va creşte în timp, pe măsură ce economia globală va ieşi din impasul actual. Dreptul la acţiune în instanţă referitor la caluzele abuzive nu s-a prescris încă.

Cu ce s-a mai remarcat Volksbank în instanţă

Comisionul de rezervă

Dispărut acum din contracte, comisionul de rezervă minimă obligatorie este una dintre perlele Volksbank, care s-a gândit să acopere şi riscul de a se lipsi de o parte din câştiguri în urma obligaţiei de a ţine o sumă blocată la BNR, după cum se arată în contract la punctul 5 e:

“x% p.a., aplicat la soldul creditului până la data de … , calculat, conform pct. 3.12. – „Comision de rezervă minimă obligatorie” din Condiţiile generale ale prezentei Convenţii, datorat şi plătibil lunar odată cu dobânda/anuitatea, la data scadentă prevăzută la pct. 6)- „Rambursare” de mai jos. În conformitatea cu prevederile pct. 3.12  –  „Comision de rezervă minimă obligatorie” din Condiţiile generale ale prezentei Convenţii, Banca are dreptul de a modifica în mod corespunzător valoarea şi/sau perioada de aplicare şi de percepere  a acestui comision, în cazul în care obligaţiile sau condiţiile impuse de către Banca Naţională a României cresc/se diminuează/se elimină, aducând acest lucru la cunoştiinţa Împrumutatului”.

Comisionul de rezervă este mai departe definit la punctul 3.12 sau 3.11 la contractele mai vechi de 2008. Diferenţa vine din faptul că între 2007 şi 2008 banca a mai introdus un comision: de urmărire şi monitorizare poliţe.

3.12 – Comision de rezerva “Comision datorat ca urmare a obligaţiei băncii de a constitui rezerva minimă obligatorie la Banca Naţională a României. Valoarea comisionul de rezervă este stabilită în funcţie de valoarea obligaţiei băncii. Banca îşi rezervă dreptul de a modifica în mod corespunzător valoarea acestui comision, în condiţiile în care obligaţia băncii faţă de Banca Naţională a României creşte/se diminuează. Comisionul de rezervă se acumuleaza zilnic şi se calculeaza la soldul creditului pentru un numar de zile calendaristice („perioada de calcul”) începând cu data primei trageri. În perioada de calcul a comisionului se include prima zi şi se exclude ziua până la care se face calculul. Comisionul de rezervă lunar se calculează dupa formula: (soldul creditului x rata comisionului x numarul efectiv de zile între scadenţe)/360. Rata comisionului de rezervă este exprimată în formă procentuală (ex. x%), valoarea sa fiind menţionată în Condiţiile Speciale”.

De reţinut că deşi în multe contracte acesta era de 0% iniţial, banca îşi rezervase dreptul de a modifica acest comision. Comisionul era de peste 0% pe an în cazul creditelor în euro. Unii clienţi trebuiau să plătească acest comision, conform contractului până la o anumită dată, de regulă sfârşitul anului 2008, însă banca i-a înştiinţat că perioada de percepere a acestuia a fost extinsă cu încă un an.

Guvernatorul Mugur Isărescu, fost client al Volksbank cu un credit contractat în 2006, remarca la un moment dat, cu o trimitere străvezie la banca austriacă, faptul că a cerut sancţiuni pentru şefii unei bănci după ce aceştia au trimis scrisori clienţilor prin care îi informau că se va prelungi perioada de percepere a comisionului de rezervă ca urmare a politicii BNR, care nu a redus RMO.

Tot din dosarul 14077/55/2010 rezultă că instanţa consideră că Volksbank obţine un dublu beneficiu prin perceperea unui comision de rezervă, având în vedere că RMO sunt bonificate la Banca Naţională a României. „Faţă de cele reţinute, obligarea recurenţilor la plata unui comision de rezervă care constituie o obligaţie legală a băncii – în ceea ce priveşte constituirea rezervei minime – în condiţiile în care banca primeşte şi dobândă pentru aceasta creează o disproporţie între drepturile şi obligaţiile părţilor, în realitate aceste comisioane reprezentând dobânzi mascate, care se adaugă la dobânda stabilită pentru credit”, se arată în motivarea instanţei, care a decis şi eliminarea acestui comision şi restituirea sumelor aferente.

Comisionul de urmărire a poliţei de asigurare

Nu e totuna cu poliţa de asigurare, şi a fost perceput de Volksbank, în sumă fixă, plătibil anual, „pentru urmărirea, monitorizarea şi gestionarea acelor poliţe de asigurare aferente bunurilor aduse în garanţie în favoarea băncii, care sunt încheiate sau reînnoite de către Împrumutaţi şi/sau Garanţi Ipotecari, cu societăţi de asigurarea care nu au încheiate parteneriate cu Volksbank România şi care nu pun la dispoziţia băncii semestrial, anual sau oricând, la cerere expresă, rapoarte privind poliţele scadente, restante, sau care trebuie reînnoite, precum şi situaţia daunelor constatate cu privire la bunurile asigurate şi care fac obiectul contractelor de garanţie încheiate cu banca”, potrivit punctului 3.9 din Convenţiile de credit. Cu alte cuvinte, cei care nu încheiau poliţe de asigurare cu companiile partenere Volksbank erau buni de plată, deşi legea nu permitea băncilor să impună un asigurător.

Acest comision nu a fost perceput de Volksbank tuturor clienţilor pentru că cei mai mulţi au ales asigurătorii agreaţi de bancă.

Sursa: economica.rtv.net

Anunțuri

Un răspuns la Pe ce s-au câştigat procesele clienţilor cu Volksbank: comisioanele abuzive

  1. cornacel zice:

    SUNT INTERESAT DE O ACTIUNE IMPOTRIVA VOLKSBANK. PENTRU COMISIONU DE RISC TRANSFORMAT IN COMISION DE ADMINISTRARE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s