Petiţie adresată Directoarei FMI

Către:

Fondul Monetar Internaţional

700 19th Street, N.W., Washington, D.C. 20431

 

În atenţia:

Doamnei Christine Lagarde

Directoare a Fondului Monetar Internaţional

 

Doamna Director,

 

Subsemnatul, Piperea Gheorghe, cetăţean român, avocat, membru al Baroului Bucureşti, profesor universitar doctor la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti formulez, atât în nume personal, cât şi în calitate de reprezentant al:

1. Clienţilor unor instituţii bancare din România (Anexa 1 şi Anexa 2);

2. dlui. Armeanu Ştefan Daniel, profesor universitar doctor în cadrul Catedrei de Finanţe, Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti,

3. Asociaţiei România Dreaptă, persoană juridică română, cu sediul în București, Splaiul Unirii nr. 223, et. 3, sect. 3, înscrisă în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor cu nr. 30/20.03.2012, C.I.F. 30010995, reprezentată legal de av. Gheorghe Piperea, în calitate de Preşedinte,

4. Asociaţiei de Consiliere a Clienţilor Bancari şi a Asiguraţilor din România, persoană juridică română, cu sediul în Timişoara, Bdul Dr. Victor Babeş, nr. 3, Ap. 16, Jud. Timiş, înscrisă în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor cu nr. 73/30.05.2012, reprezentată legal de Crîntea Anamaria-Grigoruţa, în calitate de Preşedinte,

prezenta

Petiţie

 

Prin care, în urmarea celui de-al unsprezecelea raport al Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu, privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare, aprobat pe data de 18 iulie 2012 (denumit în continuare “Raportul”), dar şi ca urmarea atenţionarilor şi urgentelor recomandări adresate autorităţilor române cu ocazia publicării acestui Raport si cu ocazia recentelor întâlniri cu Prim-Ministrul României, Victor Ponta, vă solicităm să emiteţi, în aceleaşi condiţii, recomandarea ca Guvernul României să revină de urgenţă la forma iniţială a OUG nr. 50/2010.

În plus, considerăm că probleme foarte importante ale sistemului judiciar român nu au fost menţionate în Raport.  Acesta este motivul pentru care, în completarea atenţionărilor şi recomandărilor adresate autorităţilor române, îi solicităm respectuos Directoarei Fondului Monetar Internaţional să ia în considerare şi următoarele cerinţe urgente şi:

1.      Să solicite/să recomande autorităţilor legislative române să adopte actele normative necesare în vederea implementării deciziei nr. C-602/10 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (în cauza dintre S.C. Volksbank România S.A. şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, denumită în continuare “ Decizia CJUE din 12 iulie 2012”).  Aceste acte normative trebuie sa aibă drept scop aducerea Ordonanţei de Guvern nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori (denumită în continuare “OUG nr. 50/2010”) la forma sa iniţială. Numai astfel forma şi spiritul deciziei CJUE din 12 iulie 2012 vor fi respectate.

Dorim să atragem atenţia Fondului Monetar Internaţional asupra unor momente-cheie în ceea ce priveşte adoptarea şi aplicarea OUG nr. 50/2010. Guvernul României a adoptat OUG nr. 50/2010 în vederea implementării Directivei 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consum. Actul normativ a fost primit însă cu ostilitate de un număr mic, dar important, de bănci, alarmate de efectul de transparentizare a contractelor  de credit pentru consum pe care îl conferea ordonanţa. Aceste bănci au fost de asemenea îngrijorate de posibilitatea reducerii profitabilităţii proprii prin înlăturarea unor costuri impuse clienţilor în contractele de credit de consum (cele mai frecvente fiind comisionul de risc şi dobânda variabilă dupa propriile calcule ale băncii şi nu după indicii publici de genul Libor, Euribor sau Robor).

OUG nr. 50/2010 a avut o existenţă nefastă, deoarece a fost neutralizată în Parlamentul României în ziua anterioară ajunului Crăciunului anului 2010, cu următoarele consecinţe: (i) s-a interzis aplicarea sa creditelor în derulare (peste 8 milioane de contracte, dintr-un total de 8,3 milioane la acea dată ); (ii) s-a lărgit ansamblul comisioanelor considerate legale, incluzând celebrul comision de risc; (iii) s-a revenit la dobânda de tip prime rate (dobânda de referinţă internă a băncii); (iv) competenţa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor de a suspenda activitatea de bancă a fost eliminată.

În vederea eludării dispoziţiilor OUG nr. 50/2010, băncile protestatare au folosit un argument fals, şi anume neretroactivitatea ordonanţei sus-menţionate, pretinzând că, din moment ce Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consum nu se aplică contractelor în derulare la momentul edictării sale, nici OUG. nr. 50/2010 nu se va aplica unor asemenea contracte. O asemenea interpretare este în mod evident contrazisă de Decizia CJUE din data de 12 iulie 2012. Argumentele în favoarea neretroactivităţii, folosite de bănci, au ignorat jurisprudenţa constantă a CJEU, potrivit căreia directivele în domeniul protecţiei consumatorilor sunt reglementări de minimis, statele membre având dreptul şi fiind chiar încurajate să confere consumatorilor o protecţie mai înaltă.

Urmare a presiunilor exercitate de bănci, autorităţile române au ajuns practic să desfiinţeze OUG. nr. 50/2010.

2.      Să solicite băncilor-mamă ale băncilor din România să respecte hotărârile instanţelor române, obligând băncile să modifice contractele de credit şi să restituie sumele plătite în baza unor clauze contractuale abuzive.

În procesele (atât individuale, cât şi colective) intentate împotriva băncilor, reclamanţii au obţinut, după ani de aşteptare, hotărâri judecătoreşti executorii care obligă băncile, în calitate de pârâte, să modifice contractele de credit şi să returneze împrumutaţilor sumele de bani plătite în temeiul clauzelor abuzive. Există mii de astfel de hotărâri în favoarea clienţilor băncilor, ca urmare a procedurilor iniţiate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, sau pronunţate urmare a proceselor în faţa instanţelor judecătoreşti, iniţiate direct de către împrumutaţi. Urmând procedura administrativă, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a solicitat în repetate rânduri băncilor să modifice contractele de credit şi să returneze clienţilor sumele plătite în temeiul clauzelor contractuale abuzive.

Deşi anumite hotărâri judecătoreşti pronunţate în aceasta materie sunt definitive şi irevocabile (unele dintre ele fiind pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), băncile pârâte nu numai că nu şi-au îndeplinit obligaţiile de a modifica în consecinţă contractele, dar nu au respectat hotărârile judecătoreşti sub niciun aspect şi nici nu dau semne că le vor respecta în viitor. În consecinţă, împrumutaţii se văd din nou forţaţi să uzeze de dispoziţiile legale pentru a obţine executarea silită a hotărârilor, daune-interese sau chiar sancţionarea penală a parţii abuzive.

De asemenea, vă solicităm să consideraţi prezenta petiţie şi ca o scrisoare deschisă, aceasta urmând a fi mediatizată în România şi Uniunea Europeană.

Vă mulţumim anticipat pentru atenţia acordată problemelor anterior prezentate.

Cu deosebită consideraţie,

Gheorghe Piperea

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Media. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s