The rule of law

Raportul Comisiei Europene privind starea justitiei in Romania exprima ingrijorarea birocratiei europene fata de un potential regres al aplicarii principiilor statului de drept in Romania. Panica declansata de ritmul rapid in care s-au desfasurat procedurile de suspendare (si demitere) a presedintelui Romaniei si de schimbarea abuziva a regulilor jocului in timpul jocului au transformat Romania intr-un fel sperietoare a Europei (Le Monde titra saptamina asta : “La Roumanie contre l’Europe?”). Doamna Angela Merkel, cancelarul Germaniei, surprinsa ca docila si supusa Romanie – asa cum s-a manifestat aceasta, prin presedintele Basescu, in toata perioada de dinainte si de dupa declansarea crizei economice – s-a miscat un pic imprevizibil de pe casuta sa de pion pe tabla de sah a Europei, a chemat la ordine administratia romana si birocratia europeana. Este evident ca, in conditiile in care exista Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia si Spania (PIIGS), cu falimentele lor de tara nedeclarate sau controlate, si in conditiile in care exista o Ungarie cu evidente tendinte autocratice si euro-critice si, in fine, in conditiile in care marile banci europene, inclusiv Deutsche Bank, cad ca mustele in plasa anchetatorilor in enormul caz de manipulare a criteriului de calculare a dobinzilor (Libor Case), dna Merkel, toata Germania, toata Franta, intreaga birocratie bruxeleza, aveau nevoie de o problema in Romania ca de un cui in talpa. Sau ca de o piuneza in fund. De aici panica si reactia vehementa. In graba de a raspunde imperativului momentului, Comisia Europeana, a uitat, pe moment, de PIIGS, Ungaria si Libor Case si au gasit ca in Romania nu se respecta statul de drept (traducere neinspirata a presei si a politicienilor dupa sintagma “rule of law”). Dl Barosso a spus chiar, un picut oximoronic, ca desi Romania “a facut un pas inapoi de pe marginea prapastiei”, increderea in Romania a birocratiei europene este “fisurata”. Si, cel mai neplacut : (i) raportul face o imensa si impardonabila confuzie considerind Curtea Constitutionala drept parte a sistemului judiciar din Romania ; (ii) raportul omite sa se refere la realele probleme ale sistemului judiciar din Romania, relevate de CEDO si de CJUE, dar trecute sub tacere de CE.

Inainte de a analiza, pe rind, aceste doua elemente esentiale care deranjeaza, sa observam ca, daca am fost pe marginea prapastiei, inseamna ca MCV, aplicat Romaniei timp de peste 5 ani, a fost un mare esec; oricum, pe marginea prapastiei am ajuns in timp, cu pasi marunti, si nu in ultimele 2 saptamini; de altfel, in ultimul an au fost finalizate chiar cu trimiterea in inchisoare a inculpatilor mari cazuri de coruptie, asa cum a cerut timp de cinci ani CE (probabil ca de aici a rezultat expresia defectuoasa “Romania a facut un pas inapoi”); daca tot suntem pe marginea prapastiei, dar doar cu un pas inapoi, raportul CE era exact ce ne lipsea, adica un sut in fund ca sa facem un pas in fata : romanii tocmai ce isi recistigasera un dram de incredere in justitia lor nationala, procesele colective contra bancilor, contra statului (pensii, salarii, ideminizatii ciuntite, taxa auto ilegal), contra autoritatilor care ridica ilegal masini de pe strada si aplica ilegal amenzi pentru roviniete fiind dovezi ale acestei increderi recistigate; in urma acestui raport, ne vom intoarce la liniile de “start” (back to square one), adica la zero incredere in justitie. Multumim, dle Barosso!

Curtea Constitutionala a Romaniei nu face parte din sistemul judiciar! Nu doar pentru ca nu este o instanta de judecata, care nu judeca fapte sau oameni, ci legi, care nu contine judecatori independenti si inamovibili, ci judecatori-politicieni, numiti politic, care nu este deloc impartiala, ci implicata voluntar sau involuntar, in facerea si desfacerea ori chiar falsificarea jocului democratic in Romania, ci mai ales pentru motivul ca legile de organizare a justitiei si chiar Constitutia Romaniei spun negru pe alb ca justitia in Romania se face de instantele judecatoresti si de Inalta Curte de Casatie si Justitie! Il invit pe redactorul raportului sa citeasca art. 124 alin.1 din Constitutia Romaniei. Dupa ce face acest efort, poate insereaza in viitorul raport sugestia ca, fie Curtea Constituitionala sa fie desfiintata, pentru ca atributia verificarii constitutionalitatii legilor sa fie data ICCJ sau instantelor de drept comun, fie “judecatorii” de la Curtea Constitionala sa fie chiar judecatori, adica sa nu mai fie numiti politic (trei de la Camera Deputatilor, trei de la Senat si trei de la presedintele Romaniei), ci pe criterii reale de profesionalism, independenta si impartialitate. Intre timp, poate se intreaba decidentii birocratiei bruxeleze cum poate fi impartial un “judecator” numit de presedinte la Curtea Constitutionala atunci cind se analizeaza constitutionalitatea procedurilor de demitere a presedintelului si, de asemenea, cum poate fi impartial orice judecator de la Curtea Constitutionala atunci cind se discuta legi relative la competenta Curtii Constitutionale.

In procesele (colective sau individuale) contra bancilor s-au obtinut pina in prezent, dupa lungi ani de asteptare, hotariri executorii care obliga bancile pirite sa modifice contractele si sa restituie clientilor lor sume incasate in baza unor clauze abuzive. Sunt mii de astfel de hotariri obtinute de clientii bancilor, fie prin interventia in dosarele declansate de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, fie prin actiune directa in instanta. Pe cale administrativa, ANPC a dispus in nenumarate rinduri ca bancile aflate in situatie neregulata din perspectiva clauzelor abuzive sa modifice toate contractele si sa restituie tuturor clientilor sumele incasate in baza acestor clauze abuzive. Desi unele hotariri ale justitiei in acest domeniu sunt irevocabile (unele fiind pronuntate chiar de Inalta Curte de Casatie si Justitie), bancile pirite nu numai ca nu au modificat contractele cu clientii, in genere, dar nu au executat si nici nu au de gind sa execute hotaririle justitiei care le obliga la aceasta atitudine. Clientul, justitiabilul, va fi nevoit sa apeleze din nou la sistemul judiciar, pentru a obtine incuviintarea executarii, daune moratorii sau santionarea penala a abuzului. Va mai avea incredere in sistemul judiciar romanesc, aflat, conform raportului CE din 18 iulie, pe marginea prapastiei?

Reglementarea clauzelor abuzive, care tine de protectia consumatorilor, face parte din Dreptul Uniunii Europene, drept pe care, printre alte atributii pe care CE le are, trebuie sa fie aplicat cu prioritate de CE; directivele in domeniu sunt standarde minime pe care trebuie sa le atinga legislatia interna a statelor membre, pentru a asigura o protectie nediscriminatorie si eficienta a oricarui consumator din orice stat membru; acestui tip de drept ii este pe deplin aplicabil principiul de minimis, adica statelor membre li se permite – si chiar sunt incurajate sa o faca – sa ofere consumatorilor din jurisdictia lor un grad mai ridicat de protectie; este ceea ce, in mod oficial, ne spune inca odata CJUE, de data aceasta cu referire directa la Romania; in decizia sa din 12 iulie 2012, CJUE a aratat ca Dreptul Uniunii Europene nu se opune ca legea interna a unui stat membru sa ofere o astfel de protectie mai inalta consumatorilor, spre exemplu, (i) sa faca aplicabila o directiva unor contracte aflate in derulare la data emiterii directivei, (ii) sa declare ilegale sau nule unele costuri aplicate consumatorilor (cum ar fi comisionul de risc in contractele de credit) si (iii) sa confere autoritatilor nationale in domeniu competente mai extinse de sanctionare a comerciantilor (cum ar fi atributia ANPC de a dispune suspendarea activitatii unei banci).

Reamintesc mult-prea-docilelor autoritati romanesti si atrag atentia redactorilor raportului CE referitor la Romania ca, in intentia de a implementa Directiva 2008/CE/48, Guvernul Romaniei a emis OUG 50/2010, cunoscuta in mass-media drept “Ordonanta creditelor”. Reglementarea a fost primita cu ostilitate de un numar de banci, terifiate de efectul de transparentizare a contractelor lor (impanate, de altfel, cu clauze abuzive) si ingrozite de efectul de reducere a profitabilitatii proprii prin consecinta anularii unor costuri impuse abuziv clientilor in contractele lor de credite de retail (cele mai celebre fiind comisionul de risc si dobinda variabila dupa propriile calcule ale bancii si nu dupa indicii publici de genul Libor, Euribor sau Robor). Printr-un intreg lant al slabiciunilor, Ordonanta creditelor a fost neutralizata in Parlament, in preziua ajunului Craciunului 2010 : s-a interzis aplicarea sa creditelor in derulare (peste 8 milioane de contracte, dintr-un total de 8,3 mil la acea data …), s-a largit “plaja” comisioanelor considerate legale, re-incluzind celebrul comision de risc, s-a revenit la dobinda de tip Prime rate (dobinda de referinta interna a bancii) si s-a interzis ANPC atributia de a suspenda activitatea de banca. Bancile terifiate de Ordonanta creditelor s-au agatat de firul de par oferit de consultantii lor legali, care au emis ideea – contrazisa clar de CJUE in decizia din 12 iulie 2012 – asa-zisei aplicari retroactive a ordonantei; strategia se baza pe “argumentul” ca, din moment ce Directiva 2008/CE/48 nu se aplica creditelor in derulare la momentul edictarii sale, nici Ordonanta creditelor nu se poate aplica creditelor in derulare la momentul emiterii sale, o alta solutie echivalind, conform acestui “argument”, cu aplicarea retroactiva a legii, ceea ce, nu-i asa, este ne-constitutional. “Argumentul” omitea, voluntar sau involuntar, solutiile constante ale CJUE din care rezulta ca directivele in domeniul protectiei consumatorilor sunt reglementari de minimis, statele membre avind dreptul – si fiind chiar incurajate sa o faca – sa confere consumatorilor o protectie mai inalta. Pe baza acestui “argument”, bancile in cauza au convins BNR sa ia atitudine (dl Guvernator Isarescu chiar a “plusat”, cerind – si obtinind – eliminarea competentei ANPC de a suspenda activitatea de banca in caz de constare a unor clauze abuzive in contracte), care a convins CE si FMI sa impuna autoritatilor romane (autoritati ce tocmai ne ne facuse, fara voia noastra, debitori ai imprumtului acordat de cei doi creditori, in valoare cumulata de 20 mld euro) sa desfiinteze, practic, OUG 50/2010. Ministerul roman al Finantelor, prin vocea secretarului de stat Gherghina, a sustinut vehement acest “argument”, iar Parlamentul a executat ordinul … Colac peste pupaza, prea-cinstitul si onestul domn presedinte suspendat a luat si domnia sa atitudine, sustinind “argumentul” … O fi fost sau nu hotaritoare interventia dlui presedinte, nu stiu. Poate vom afla dupa referendum.

Ii cer dlui Barosso ca, in lista sa de 11 ordine date autoritatilor romane, sa includa un al 12-lea ordin, acela de a emite actele legislative necesare pentru implementarea deciziei CJUE din 12 iulie 2012, in sensul revenirii la forma initiala a OUG 50/2010, corecta, in forma si spiritul sau, conform CJUE. Tine de rule of law ca statele membre sa respecte deciziile CJUE.

Ii cer de asemenea, dlui Barosso, precum si dnei Lagarde, directorul FMI, si dlui Trichet (inca directorul BCE) sa impuna bancilor – mama ale bancilor romane sa respecte deciziile justitiei romane care obliga la modificarea contractelor si la restituirea sumelor platite in baza unor clauze abuzive in contracte. Poate ca sugestia ar trebui trimisa de cei trei si dlui Isarescu, Guvernatorul etern al BNR. Tine de rule of law sa respecti hotarirtile judecatoresti executorii, mai ales cind sunt definitive si irevocabile si sunt proununtate de ICCJ.

Ii mai cer dlui Barosso sa ceara autoritatilor romane sa respecte hotaririle judecatoresti (inclusiv o decizie data intr-un recurs in interesul legii de ICCJ in luna noiembrie 2011) care constata ilegalitatea reducerii, uneori cu 85%, a pensiilor speciale (militari, aviatori, grefieri, dimplomati), a deciziilor judecatoresti care constata ilegalitatea reducerii cu 15% a indeminizatiilor persoanelor aflate in ingrijirea copiilor mici (mamicile si bebelusii din cosmarurile dlui presedinte suspendat, care vedea in Romania o tara de mamicute si bebelusi), a celor care constata ilegalitatea reducerii cu 25% a salariilor bugetarilor (acele persoane care au fost invitate sa plece din tara, la capsuni, de acelasi presedinte suspendat) si a celor care constata ilegalitatea reducerii salariilor si sporurilor judecatorilor (cei care, in 2009, au stat in greva peste 4 luni si care i-au atras atentia aceluiasi presedinte suspendat ca sunt, totusi, independenti).

Ii mai cer dlui Barosso sa ceara autoritatilor romane sa restituie propriilor cetateni din proprie initiativa “taxa auto” (de prima inmatriculare, de poluare etc.), fara sa mai puna oamenii pe drumuri, si integral, pentru ca asa a spus aceeasi CJUE ( in doua rinduri, chiar). Si ii mai cer sa impuna statului roman sa isi plateasca de indata si integral despagubirile cuvenite celor care au fost privati de proprietatile lor de statul comunist si, ulterior, de dreptul lor la despagubire, de statul roman “auster”, renuntind la proiectul de reducere la 15% a cuantumului si la esalonarea pe 12 ani a platii acestora, in dispretul deciziei pilot a CEDO  din august 2010 (cauza Atanasiu si altii contra Romaniei). Tine de rule of law sa respecti deciziile CJUE si CEDO.

Si, in fine, ii cer dlui Barosso sa ii atraga atentia dlui presedinte suspendat al Romaniei ca deciziile judecatoresti se executa, chiar daca debitorul este statul roman si chiar daca executivul roman are impresia ca nu a are bani cu care sa plateasca sumele de bani impuse prin decizii judecatoresti; si, daca nu e prea mult, sa ii atraga atentia ca, asa cum nu poti schimba regulile jocului in timpul jocului de-a demiterea presedintelului, nu poti schimba Constitutia pentru a interzice judecatorilor dreptul de a dispune obligarea statului la plata unor sume de bani cetatenilor aceluis stat si firmelor rezidente in acel stat. Pina la urma, CEDO, in cauza A. Popa contra Romaniei din februarie 2010 a spus clar ca un stat nu se poate deroba de responsabilitatea sa pecuniara, patrimoniala, pe motiv de criza economica. Pina la urma, atunci cind bancile si alti puternici ai economiei au trebuit sa fie salvati din banii contribuabilor, au fost salvati, fara a mai exista obiectia lipsei de bani. Si, oricum, tine de rule of law ca justitia sa controleze celelalte puteri in stat.

Sursa: piperea.ro

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Media. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s